Zlog

Tot Bătrânul Bog (sau Jah, sau Allah, sau Dumnezeu dacă vreţi), răspândind dreptate în stil Prince of Persia.

Un scurt metraj, după părerea mea, mai bun decât World Builder-ul lui Branit.
Primit de la Vlad. Mulţam. Ca de obicei, enjoi.

Knd ieram mik mă scăldam în Tibru, lângă Ferentari.

Tocmai am aflat de o melodie care face furori prin populaţia uşor retardată a ţării. E vorba despre Puya - Undeva în Balcani. Se pare că “omu’ şi-a schimbat stilu” şi “e bază frateh mlodia r trebuy safie imn natzional”.

Lăsând deoparte faptul că imbecilii din degetele cărora au ieşit post-urile citate mai sus probabil nu cunosc nici numele autorului imnului - îmi imaginez că au impresia că e Adi Minune, dat fiind că a făcut un cover ţigănesc al imnului la televizor, ţin morţiş să fac public faptul că Balcanii nu au nici în clin nici în mânecă cu România. România este considerată ţară balcanică din considerente istorice clare, însă titlul se referă la o locaţie de “undeva din Balcani”. Dat fiind că ilustrul artist care a semnat piesa în cauză e un băeţaş de scară cu igrasie de pe undeva din capitală, mă îndoiesc că l-a cuprins dragostea faţă de Sofia şi siropul de trandafiri.

Somebody shoot that faggot and his fans please.

M-am jucat o droaie de MK vs. DC Universe în ultima vreme. Toată lumea, incluzând subsemnatul, se plânge că fatalităţile sunt prea “moi” şi prietenoase. Indivizii de la G4TV au găsit “fatalităţile secrete ale lui Superman”. Ingioi.

Vroiam să scriu miercurea trecută despre asta, dar au fost probleme tehnice cu Zlogu’. Am mers la cinema să văd Watchmen, tradus în stilul inconfundabil românesc “de-ţi-dai-palme”: Watchmen - Cei ce veghează. Vestea bună e că de miercuri încoace am văzut şi jocul, am văzut şi producţiile “colaterale”, şi vi le voi prezenta pe toate.

Scurtă Istorie

Alan Moore, un nene care după toate indiciile e mai nebun decât, ca să citez şi din munca lui, “subraţul unui şarpe”, a scris o serie de nuvele grafice şi benzi desenate după care s-au făcut ecranizări, în ciuda tuturor intenţiilor autorului - “From Hell”, “V for Vendetta”, “League of Extraordinary Gentlemen” şi “Watchmen”, precum şi o nuvelă grafică pe tema Batman, “The Killing Joke”. “Watchmen” a făcut furori pe destul de multe planuri, s-a scris despre ea în Time, şi a înhăţat şi un premiu Hugo (acordat în genere doar formelor clasice de proză SF şi fantasy). Doi ani mai târziu avea să i se ceară lui Moore să colaboreze la scrierea unui scenariu pentru un lung-metraj după Watchmen. Acesta a refuzat. În ‘91 proiectul a ajuns în mâinile lui Terry Gilliam (Brazil, Twelve Monkeys), care a ajuns la concluzia că nu se poate face un singur film care să incorporeze scenariul complex al nuvelei grafice, că eventual ar putea fi făcută o miniserie, dar a abandonat până la urmă proiectul. În 2005, după încă un eşec de producţie, “vizionarul” din spatele ecranizării 300 a pus labele pe poziţia de regizor şi s-a apucat de lucru. Moore s-a spart de râs.

Watchmen - 10 Martie 2009, 20: 20 PM, Cinema Pro, Bucureşti

M-am întâlnit cu un amic în faţa cinematografului, amic care nu citise pe de-a întregul nuvela grafică şi era destul de optimist în ceea ce priveşte filmul. Eu, pe de altă parte, am încercat să abordez filmul cu mintea goală, fără termeni de comparaţie. Pur şi simplu m-am gândit că ar fi nedrept să compar un blockbuster cu una din cele mai prolifice nuvele ale secolului trecut, aşa că m-am aşezat cuminte în sală şi l-am lăsat pe Snyder să-mi zică o poveste.

Bănuiesc că unii dintre voi nu au văzut filmul, nu au citit nuvela şi au nevoie de un synopsis. Ei bine, pe fundalul unei istorii alternative, a apărut un val de indivizi inspiraţi de supereroi, care îşi trag nişte izmene pe faţă şi capturează răufăcători. După convenţia poveştii, în ‘85 Nixon e încă preşedinte, după ce a reuşit să câştige războiul din Vietnam cu cea mai de preţ armă a Americanilor - Dr. Manhattan, singurul erou cu puteri supranaturale. Ceea ce declanşează intriga este uciderea unuia dintre “supereroii” vremii, The Comedian. Dacă vreţi să aflaţi mai departe, vă sugerez să cumpăraţi nuvela grafică — preferabil Absolute Edition.

Primele, să zicem, 20 de minute mi s-au părut strălucite. Un montaj nostalgic al apariţiei şi soartei eroilor mascaţi pe post de generic, care spune mai multe în câteva minute decât ultima oră şi jumătate. După părerea mea, pe măsură ce am văzut mai mult din film, mi s-a erodat impresia iniţială - personajele care sunt critice poveştii sunt, ironic, cele mai prost conturate. Se pierde, din câte mi-am putut da seama, cam jumătate de oră pentru construcţia unei romanţe între Silk Spectre II şi Nite Owl II, printr-o grămadă de flirturi ieftine, sex pe canapea, sex în slow-motion - şi se divertează atenţia de la întreaga demonstraţie şi mesaj central al operei.

Chiar şi finalul schimbat mi-a provocat o uşoară grimasă - n-o să divulg mai multe detalii ca să nu vă stric experienţa - dar e incredibil cum a reuşit o modificare oarecum minoră să distrugă o demonstraţie elaborată, şi problema nu se opreşte aici. Lipseşte cu desăvârşire tensiunea - punctul culminant e la fel de plat ca şi expoziţiunea.

Există şi nişte aspecte reuşite - interpretarea lui Rorschach, demonstraţia lui Manhattan de pe Marte (deşi, câteva replici critice eliminate din dialog au diminuat efectul) şi muzica. Muzica filmului e aleasă pe sprânceană şi redă fără cusur atmosfera vremii din Statele Unite.

Per total însă, sunt convins că filmul îi face un deserviciu serios nuvelei, şi dacă înainte aveam dubii acum sunt sigur - Moore avea dreptate, aşa ceva nu poate fi ecranizat. Nu e vorba de vreun elitism inexplicabil, pur şi simplu structura nuvelei face posibilă o intersectare de planuri care poate părea haotică şi aleatoare pe peliculă, iar povestea e atât de stufoasă şi complexă încât nu e exclus să dai pagini înapoi, să exclami “Aha!” şi să te întorci puţin mai luminat în “prezentul” pe care îl urmăreşti. Când te uiţi la un film, nu poţi face asta, cu atât mai mult cu cât filmul omite anumite aspecte ale poveştii originale şi include doar parţial subplot-uri. Dacă le scotea de tot, ştiam o treabă, aşa rămân în aer o grămadă de întrebări.

Watchmen - Tales of the Black Freighter

Desenul animat de scurt-metraj lansat ca un bonus al filmului m-a mulţumit, parţial. În nuvela grafică, Tales of the Black Freighter este o bandă desenată inclusă ca o “povestire în cadru”, citită pe bucăţi. O mare parte din farmecul poveştii revine pe de o parte din alternanţa cu povestea “reală” şi pe de altă parte din paralele care pot fi trase între cele două, ceea ce evident lipseşte în desenul animat. Monologurile şi starea crescândă de disperare a protagonistului, Căpitanul (vocea lui Gerard “Leonidas” Butler), sunt însă bine redate şi mi s-a dat o senzaţie foarte puternică de H.P. Lovecraft.

Watchmen - Under the Hood

Un alt scurt-metraj, un documentar simulat pe marginea autobiografiei fictive a unuia dintre eroi, Nite Owl, intitulate “Under the Hood”. Scurt-metrajul merge în paralel cu filmul artistic, foloseşte aceiaşi actori şi pe alocuri e chiar revigorant, dar dat fiind că nu m-am putut apropia de film în sine, nu mi s-a părut cine ştie ce. În nuvela grafică, Under the Hood întrerupe cursul acţiunii la sfârşitul fiecărui număr, ceea ce îi adaugă valori similare cu Tales of the Black Freighter şi am, în mare, aceleaşi obiecţii.

Watchmen - The End is Nigh

E foarte la modă să se lanseze jocuri în paralel cu filme de mare buget, mai ales când e vorba de desene animate sau filme adresate copiilor, dar nu numai. Majoritatea, n-are rost să vă mint, sunt eşecuri fenomenale. Ocazional, cum a fost cu Chronicles of Riddick: Escape from Butcher Bay, se întâmplă să iasă ceva demn de laudă.

The End is Nigh, din păcate, nu e mare excepţie de la regulă. Trailer-ul arăta niscaiva potenţial, pentru că arată bine şi animaţiile sunt interesante. Din păcate însă, decorurile sunt deosebit de repetitive, inamicii aşişderea, iar ceea ce pe hârtie ar fi dat foarte bine, pe monitor se îneacă în rutină. Personajele jucabile sunt Rorschach şi Nite Owl II, iar povestea tratează o aventură “din vremurile bune”. Mai multe detalii în review-ul care va urma.

Hmm, credeţi că Bătrânul Bog ştie să lucreze în Maya?

World Builder from Bruce Branit on Vimeo.

Orişicât, un scurt metraj foarte interesant, ciordit de la Locke (locke.computergames.ro). Ingioi.